Aș vrea să pot descrie ceea ce simt. Vreau să pot explica amalgamul de sentimente, dar de câte ori pun degetele pe tasta parcă totul se evaporă. Fiecare idee, fiecare gând se ascund pe unde apucă și eu rămân statuie în fața ecranului.
Ochii mă dor și îmi lăcrimează, încerc să fac ceva să opresc sentimentul ăsta de neputință..dar degeaba încerc.
În fiecare zi revin aici și încerc să spun ceva. Orice. Obișnuiam să scriu atât de mult, când am încetat să mă cunosc pe mine insămi? Am ajuns să am nevoie de cuvinte pompoase să îmi pot exprima gândurile?
Vreau să opresc Pământul și să privesc puțin în jur fără să îmi fie frică. Da, cred că vreau liniște pentru o vreme. Vreau să opresc confuzia asta. Vreau să regăsesc și să văd lumea cu alți ochi, vreau să respir din nou.
Nu cred că vreau neapărat fericire, mai degrabă vreau impăcare.
Cel mai mult vreau să iubesc lumea din jurul exact cum o făceam când eram mică.
Don't forget to smile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu