Vreau să văd fericirea aia pură, fericirea aia pe care o simți când mama îți face prăjituri și tata te sărută pe frunte cu dragoste deși a avut o zi grea. Vreau să văd fericirea aia pe care o simți când îți iei un câine.
Deși pare că nu avem nimic, avem ce ne trebuie: ne avem pe noi.
Haide să dansăm la 3 dimineața și să uităm preț de o clipă grijile. Haide să lăsăm puțin masca jos, este grea. Haide să arătăm că putem, că avem voință. Este greu, știu, dar nu imposibil.
Mulți vor să schimbe ceva în lumea asta, însă nimeni nu face nimic, doar spune. Noi am lăsat tristețea să ne fure sufletul și creierul, haide să le luăm înapoi.
Suntem bolnavi. Ne îmbolnăvim când trecem de copilărie, defapt când ni se ”fură” copilăria (suntem copii, cine sunt ei să ne interzică asta?). Toți adulții sunt bolnavi, toți sunt de hârtie. Avem nevoie de fericire.
De ce să nu fim cum vrem? Sunt oameni care ne-ar place pentru noi.
Defapt, cel mai important, e să ne placă ce vedem în oglindă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu