Dacă tot suntem buni, măcar să fim până la capăt.

Am o problemă cu drepturile omului. Îmi este imposibil să înțeleg de ce este nevoie să alegem NOI dacă alții au drepturi sau nu. De când am devenit călăi? Sau mai bine zis, zei. Cine ne-a pus puterea în mâini? Cine a zis cine poate avea drepturi și cine nu? Biblia? Carte fan-fiction scrisă de niște oameni bătrâni incapabili să înțeleagă jumătate din ce au scris. Nu, nu atac religia, atac prostia ce azi se intituleaza ”religie”. Religia ar trebui să fie spirituală, pentru suflet. Religia nu te face inferior, dar nici superior. Religia te ajută să scapi de teamă, de necunoscut. Religia nu îți dă drepturi în plus. Atunci, de ce ne luăm noi niște drepturi din senin? Toți suntem egali. Toți avem dreptul să trăim cum vrem, cum ne place. 
Vreau să trăiesc într-o lume în care homosexualitatea nu este privită cu scârbă. Vreau să trăiesc într-o lume în care oamenii transgender sunt tratați corect. Vreau să trăiesc într-o lume unde oamenii nu sunt judecați pe baza organului sexual. Vreau ca oamenii de nații diferite să fie respectați. Știți, stimabili oameni care cereți semnături contra oamenilor LGTBQ+, ce dureros este să îți vezi semenii contra ta? Nu, nu știți. Sunteți albi și heterosexuali, aveți de toate, normal că nu vă pasă. Însă, de ce? De ce nu vă pasă? Pentru drepturile dvs cine a votat? Dreptul meu este să îmi apăr poporul, dreptul dvs este să ucideți tinerii? Am prieteni LGTBQ+, stimați călăi, și îmi permit să spun că sunt cei mai minunați oameni. Deși sunt puși într-o situație dificilă, sunt atât de blânzi și prietenoși. Ei luptă pentru iubire, pentru pace. Nu am să vă las să le luați zâmbetul. Și eu am să lupt pentru ce iubesc.
Sunt curioasă ce ar zice Dumnezeul vostru. Cine ar merge în minunatul Rai? Ei, care iubesc și acceptă pe toată lumea ori dvs care judecați și abuzați de putere? 
Vreau ca în România oamenii să fie liberi să iubească, să zâmbească și să își țină persoana iubită de mână fără frică.
Vreau ca a mea Românie să fie mama care acceptă pe toți, atâta timp cât sunt fericiți. 
Cred că toți suntem capabili să înțelegem că unii sunt diferiți, dar nu inferiori nouă. 
Eu îmi iubesc aproapele, voi de ce nu o faceți? :)

                                                                      Love will win.


                       

Scrisoare către fratele mai mic

Ești inocent și încă un copil, dar ascultă-mă. Viața este grea doar dacă ți-o faci tu, încearcă să iei tot ce este mai bun, folosește-te de tot ce poți pentru a-ți face o viață plăcută.
Iubește! Iubește tot și pe toți. Nu încerca să îți cauți răzbunare, toți primim ce merităm. Împarte iubire și nu te demoraliza când nu primești înapoi, nu toți au inima ta mare, dragul meu.
Cântă, dansează, țipă și râzi. Nu lăsa tristețea să îți fure fericirea și voința de a trăi.
Vezi lumea prin ochii tuturor, nu te limita. Nu există limite. Acceptă opinia oamenilor, argumenteaz-o pe a ta, susține ceea ce crezi, dar nu să nu îți fie teamă să accepți că ai greșit când este cazul.
Nu încerca să te încadrezi într-un tipar. Fii ce vrei, fii cine vrei! Ești unic, ești tu și asta trebuie să îți fie de ajuns.
Călătorește, vezi alte culturi, respectă-le și răspândește mândria de a fi român. Bucură-te de a ta țară, nu uita că te-a crescut.
Deși școala te va distruge uneori, te va face să renunți, te rog să ții capul sus. Școala are beneficiile ei, dar totodată nu te lăsa descurajat. Învață de la oameni, nu numai de la profesori. Învață de la animale și de la natură. Crede-mă că vei avea multe de învățat și sigur îți va fi drag.
Iubește fata pe care o vei avea. Să îi oferi timp și atenție, iubire și respect. Ai ieșit dintr-o femeie, arată respect tuturor femeilor.
Să nu crezi vreo clipă că al tău Dumnezeu te va pedepsi. Fii liber, alege ce este bun și nu judeca. Nimeni nu îți este inferior, nimeni nu îți este superior.
Iubește-ți părinții, s-au străduit să îți ofere totul și vor continua să facă asta toată viața lor. Ai răbdare cu ei, prețuiește fiecare clipă cu ei, arată respect și mulțumește-le pentru tot. Ei sunt singurii sfinți din viața noastră.
Crește, comunică, simte, scrie, citește.
Fii plin de iubire, fii plin de simpatie, fii plin de tot ce este bun.
Nu în ultimul rând, nu uita că eu te voi iubi mereu. Te-am iubit din prima clipă și te voi iubi până la ultima. Îți voi fi călăuză și prietenă, te voi învăța tot ce știu și voi fi umărul tău.
Frate mai mic, nimeni nu îți poate lua ce este al tău, iar eu te voi apăra cu orice preț.
Te iubesc, dragule.

Românie, mândră frumoasă

Românie, îmi am lăcașul pe trupul tău. Îți sunt copil, iar un copil își manifestă iubirea față de părinte, dar eu nu am făcut-o.
Românie, iartă-mă că te rănesc, iartă-mă că nu fac nimic pentru tine. Ești o femeie frumoasă, verde în toate cele și mândră. Deși noi te rănim, frumoasă țară, tu tot continui să ne dai. Ne dai munți superbi, toți străinii ți i-ar fura, ne dai locuri de văzut, ne dai protecție și ne dai o casă. Știu că încerci să compensezi, și crede-mă că ne dai destule, iar noi nu le merităm.
Te-am îmbolnăvit, Românie. Te-am făcut să urăști și să plângi. Ne pare rău, țară cu plaiuri vii. Ne pare rău că te-am adus aici.
Te-am făcut să vezi cum îți pleacă toți copiii, cum se omoară între ei, cum fură unul de la altul, cum se urăsc și mint. Ne-ai crescut să fim educați, iar noi ce facem? Îți întoarcem spatele.
Te-am albit, mamă minunată. Te-am distrus. Te uiți neputincioasă cum îți ardem casele, cum îți tăiem verdele de pe trupul tău zvelț. Luăm, luăm și iar luăm, dar nu dăm. Nu ți-am dat nimic, Românie!
Îmi pare rău că auzi zi-de-zi remarcile răutăcioase ale copiilor tăi. Ei te urăsc, te ceartă, dar nu îți înțeleg sacrificiile și iubirea pe care ne-o porți.
Te rog să nu îți pierzi dragostea față de noi. Te rog să nu uiți că suntem copiii tăi și vom încerca să fim mai buni pentru tine.
Nu te merit, iubită mamă, dar oriunde voi merge, voi spune că din tine vin. Că, deși mulți și-au bătut joc de tine și au râs de tine, mândria mea de a fi româncă nu va dispărea.
Limba ta este suavă, Românie. Deși mulți învățăm și alte limbi, a ta va fi cea mai frumoasă și melodioasă. Sângele tău îmi curge prin vene, sunt una cu natura ta. Te rog, Românie, nu îți pierde curajul.
Voi încerca din răsputeri să răspândesc iubirea ce m-ai învățat să o simt. Niciodată nu mă voi plictisi de tine, blânda mea țară.
Românie, lăcaș sfânt, te voi iubi pe veci.
Românie, mamă iubitoare, nu îți pierde speranța.